Comparatia e mama adevarului dar si propriul iad

Nu ai cum sa sesizezi adevarata natura a lucrurilor decat prin comparatie. Eu am cosiderat toata viata mea de pana acum ca primul meu fiu a fost un copil foarte dificil. Spuneam mereu cat de rau a fost si cat ne-a solicitat. Dar abia acum, cand in pragul a 40 ani l-am nascut pe al doilea fiu al meu, am vazut ce inseamna un copil dificil. Prin comparatie, primul meu fiu a devenit un etalon de cumintenie si docilitate.

Tocmai de aceea, la scurt timp dupa revolutie, oamenii au inceput sa regrete perioada neagra ceausista. Abia dupa revolutie oamenii au putut compara si au constatat ca se simteau mai confortabil inainte. Au inceput sa regrete siguranta mai mare pe care o resimteau in raport cu locuinta familiei, cu locul de munca si chiar siguranta fizica in raport cu posibile agresiuni ale infractorilor. Tot acum, dupa revolutie, au putut intelege ce inseamna saracia, lipsa alimentelor de baza din cosul zilnic, foamea si mai ales nedreptatea si impartirea incorecta a avutiei. Abia acum cand piata e plina cu orice aliment dar nu poti cumpara decat foarte putine din ele si foarte rar. Abia acum cand copilul iti plange ca vrea ciocolata sau jucarii si, desi ele sunt peste tot, tu nu poti sa i le cumperi iti dai seama ce inseamna sa nu ai acces la ele. Abia acum cand vecinul poate sa i le ofere copilului sau pentru ca el e angrenat in furaciuni consistente si concertate, bine puse la punct in reteaua politica iti dai seama ce inseamna nedreptatea, mai ales ca el nu este nici mai destept, nici mai frumos, nici mai apt sau scolit, si nici macar mai descurcaret ca tine. Pur si simplu nu are principii sau le incalca cu nonsalanta si a nimerit in contextul potrivit. Intr-o  tara in care intelectualii sunt cei mai prost platiti si valorizati oameni nu mai exista speranta de dezvoltare. Iar acest lucru se vede cu ochiul liber de peste doua decenii. Iata de ce eu nu obisnuiesc sa imi mint elevii si le comunic adevarul asa crud cum este el : lasati orice speranta cei ce traiti aici; daca vreti cu adevarat o altfel de viata, mai buna, trebuie sa traiti altundeva. Aproape oriunde altundeva si cu siguranta oriunde in Europa. Aici toate drumurile duc la “Roma” iar “Roma” noastra este iadul fie ca faci parte, fie ca nu dintre ei, cei fara principii. Daca esti printre ei, esti dezumanizat, daca nu esti printre ei, traiesti o viata de chin, cosmar si frustrari.

Ceea ce vreau sa spun este ca aceasta posibilitate de a compara si, prin ea, posibilitatea de a te apropia de cunoastere, de adevar este ochiul dracului, se pare. Cum altfel de vreme ce inainte sa vezi si altfelul erai fericit si dupa vrei altfelul caci doar asa te mai simti bine? Si iata cum cuvinte vechi de Biblie purtate devin atotcunoscatoare. Acolo se spune ca mai bine nu cerecetezi, ci pur si simplu crezi. Pare ciudat, chiar absurd dar e absurd de adevarat. Atunci cand incepi sa stii, incepi sa fii nefericit. De aceea un prieten al meu spunea : “Eu ii spun sotiei mele cand ma intreaba cu cine am fost ca sunt sigur ca e mai bine sa nu stie. La ce o ajuta sa stie? Nu poate schimba nimic. Nici eu nu intreb. E mai bine sa nu stii. Faptul ca stii nu numai ca nu te ajuta, dar te face si nefericit prin ceea ce afli.” Paradoxal de complicat! De aici si vorba aceea : “Incurcate sunt caile Domnului!”